Ingandurata si visatoare,Romina se plimba tacuta pe aleile inca pustii ale parcului sub adierea grabita a vantului.Soarele saruta pamantul cu razele-i caldute,pasarelele ciripesc vesele,mireasma imbietoare a florilor strabate intreg vazduhul. Numai ea pare sa nu observe nimic in jurul sau.Se aseaza pe marginea lacului din centrul parcului ramanand cu privirea pierduta in zare.Era atat de abatuta si melancolica,incat nu simti prezenta lui Mihai in preajma-i.Tresari cand acesta ii cuprinse incet umarul .Chiar si acum parca inca persista intr-o stare de reverie,este pierduta pe aripi de poveste ,intr-un univers tainic pe care-l absoarbe cu gandul si din care nu vrea sa se desprinda.
-Romina,asa-i ca e superb?grai Mihai cu vocea-i tremuranda ,insa incercand cu toata sfortarea sa para puternic desi impactul revederii era urias.
-Ce?A,da! Este .O,tu,chiar tu ,Mihai!aproape tipa si se arunca in bratele lui Mihai entuziasmata..Mi-este dor de dezbaterile noastre din mansarda,de sfaturile tale,de sprijinul tau chiar si de iesirile tale nepotrivite ,lasa ea sa-i scape un suras melancolic.
Mihai o privea lung amintindu-si probabil si el numeroasele nopti pierdute la gura sobei pe taramuri de poezie ,cand inimile lor tresaltau de impulsuri frenetice ,cand evocau amintiri si radeau de faptele lor de peste zi ,cand isi citeau cu voluptate unul altuia creatiile comentand si retusand pe alocuri .Serile in care beau ceai si ascultau concertul desavarsit al noptii,acele seri de neuitat…acelea .
-Draga mea ,dar unde ti-e avantul juvenil ,unde ti-e sclipirea din ochii tai patrunzatori ,unde au disparut dorintele tale imposibile dar pe care tu le faceai sa para realizabile .Unde e prietena mea care nu contenea sa ma rasfete si sa ma inveseleasca ,cea plina de entuziasm si de voie buna?Nu te mai regasesc Romi!
-Ah,Mihai! si o lacrima se prelinse usor pe obrazu-i cald.
-Ce te apasa Romi?
-Ce ma apasa…ingana ea fara vlaga..
-Esti palida ,ai febra .Ce e cu tine?spuse el aproape strigand incat un mosneag ce trecea pe langa ei intoarse capul curios .Liniste monumentala.Amandoi pareau absorbiti de ganduri .Ea privea tacuta cand lacul,cand putinii trecatori ce-si faceau plimbarea de dimineata ,dar cel mai adesea il privea pe el. -Cine te-a adus in starea asta ,draga mea?Ah!,si-i saruta obrajii pe care inca se simteau lacrimile .
-Mihai !striga ea.De ce ai plecat ,de ce m-ai parasit?Te-am asteptat atata !!Nu ai inteles nimic ,nimic !striga ea indurerata.Pleaca !!Nu mai vreau sa mai vii niciodata.
-Romi,sunt aici ,m-am intors ,o sa ne bucuram in continuare de seri pline de poezie ,te voi invata sa canti la chitara,iti doreai atat de mult,am luat lectii…Vom merge impreuna la cenacluri literare si ne vom implini visul nostru din tinerete ,spuse el cu franchete.
-Nu mai este timp,tu n-ai stiut,eu nu ti-am spus,dar eu, eu ,eu te-am iubit Mihai, tu ai fost cel pentru care voiam sa infrang totul chiar si cancerul care …
-Ce?De ce nu mi-ai spus?Romina?O stranse in brate cu putere si planse ,crezand si sperand ca este un cosmar care se va sfarsi .,insa ea se stinse in bratele sale asa cum visase dintotdeauna.
-Romi,si eu te-am iubit!si o stranse si mai tare in brate pentru ultima oara.De ce? De ce ,doamne mi-ai luat-o pe unica femeie la care am tinut vreodata?si se ridica zdrobit ,cu gandul la ea …
.Finalul este bun! (Îmi plac crimele 
)