Tigarile sunt amuzante si tinerii nu mai stiu sa converseze

O sa incerc sa fac o sinteza a zilei de azi…sa decupez cele mai amuzante momente…ca trebuie sa recunosc….desi initial se prefigura o zi banala ,lipsita de autenticitate,s-a dovedit a fi una teribil de ciudata,ori eu am avut predispozitie la ras..incat am gasit in lucrurile firesti precum o femeie care fumeaza…un fapt extrem de amuzant,dar imediat voi povesti mai pe larg despre asta.

Sa incep cu …..ce altceva decat cu inceputul…Ei bine…pasii ma indreptau nu prea grabiti spre scoala,caci intotdeauna ador sa intarzii la ora de biologie…(probabil fiindca stiu ca profa obisnuieste sa ne expuna interesantele cunostinte legate de acest obiect minunat chiar si dupa incheierea orei,in pauze,cand inevitabil din minut in minut cu totii isi verifica telefoanele,in speranta ca ne mai lasa si noua macar 5 minutele de relax…si tinand cont de asta…m.am gandit ca n.ar fi rau sa ajung cu zece minute mai tarziu la ora….stiind ce ma asteapta)…Ziua se continua cu orele de mate,religie(de la care am chiulit),romana….Ei bine…in general orele nu.s prea interesante…si as intra in detalii incercand sa.mi amintesc exact cum au decurs…asa ca sa sarim la pauze:).

La CNVS…in zilele calduroase precum cea de azi…elevii obisnuiesc sa se intinda “ca mustele la soare”(citat din profa de romana) pe toate bancile care exista ,uneori si pe langa..pe iarba,pe ciment..fiecare cum poate…Cum uneori nu.mi place sa fac nota discordanta(decat atunci cand tin sa mi pun in evidenta aptitudinile),si eu intr.una dintre pauze ma aflam pe una din bancile din curtea scolii alaturi de cateva colege.La un moment dat mi.am fixat privirea asupra tenesilor unei fete(fata intitulata X)…care instantaneu a privit intr.acolo….crezand pesemne ca ceva nu e in regula…Imediat i.am explicat(sa nu se simta fata aiurea) ca am si eu o astfel de pereche insa de alta culoare,pe care ii folosesc la sport..(ai ei erau verzi ….ai mei albi).O alta persoana(Y) intreaba “tot verzi?”:)))~radem~…Apoi aceeasi Y spune.”.si eu am acasa foarte multe culori,insa nu.i iau la scoala evident[:))]trebuie sa se potriveasca”….cata inconstienta…tin sa specific X inca era acolo:))Nu m.am putut abtine..desi in general..nu izbucnesc chiar asa….Y ma intreaba..ce? razi de ce.ti aduci aminte? si eu daa..ca sa ocolesc motivul atat de evident pt care radeam..(pff noroc ca nu s.a prins).Bun…asta a fost prima dintre momentele amuzante ale zilei..)

Intr-o alta pauza,datorita plictiselii tot mai accentuate,am zis iarasi sa ies pe banca la soare..caci cele de la umbra erau ocupate ca de obicei in zilele in care prea multe grade ne dau dureri de cap. M-am alaturat colegilor mei..doi baieti si o multime de fete(care purtau o discutie extrem de captivanta despre cosuri de pe spate,creme,lotiuni,alergii)In momentul in care ma intrebam ce caut eu acolo si mai ales ce cauta acei doi colegi in a caror sfera de interes cu siguranta nu se afla acel gen de discutii,unul dintre cei doi a spus “Singurul motiv pentru care suntem inca aici este acela ca ne e prea sila sa ne ridicam!”(radem iar) Continuam…

Dupa ore,am zis sa mergem si noi undeva la umbra sa mancam o inghetata…si ne.a venit geniala idee sa mergem in parc(eu si Ani).In afara de faptul ca toate bancile de la umbra erau ocupate,acest parc era si foarte populat/poluat incat n.am rezistat mai mult de 10 minute…

Am mers apoi intr.un fel de parc printre blocuri…(o adunatura de banci vechi de lemn….un pic rupte,copaci batrani…la a caror umbra ne puteam adaposti,putina iarba…..si niste gunoaie…)..perfect…un fel de cadru rustic..specific orasului..ca doar fara gunoaie nu se putea….lipsea cartea de vizita ,cine ar fi stiut ca orasul e locuit de romani,nu?:).Atmosfera era placuta,noi povesteam diverse,radeam,ne aduceam aminte,dar mai ales observam ce e in jur(nu va imaginati ca obisnuim sa stam gura-casca la ce se intampla in jur pe unde mergem…ca sincer nu prea avem nimic interesant de observat,insa uneori anumite lucruri atrag atentia…)Asa…sa descriu un pic ..sa aveti o viziune de ansamblu asupra acestul “parc”…Pe o banca niste pensionari cu ziare in mana…discutand despre politica,sport,sau alte intamplari interesante din viata lor..precum…ce mai fac nepotii,ce le mai gatesc sotiile,cat a mai crescut purcelul…etc…care vegheau la buna desfasurare a jocurilor unor copilasi(agatarea de o bara..si balansul,batai ~stiti voi…copiii…cu prea multa energie,aruncatul cu mingea..etc)…Pe o alta banca..mai aproape de cea pe care ne aflam noi….isi face aparitia un cuplu de indragostiti…domnisoara de.o seama cu noi,ba chiar de la acelasi liceu “persoana importanta ,nu spui cine”)(hmmm nu e importanta chiar deloc..dar merge acolo:)),iar tanarul mai mare..caci avea masinuta:>…Ei bine..si fara sa vrem….observam comportamentul acestor personaje….

Baiatul …de cum se aseaza pe banca…mananca un hot-dog(fata saliveaza),apoi el merge la cosul de gunoi sa arunce ambalajul(incredibil,dar adevarat),cand se intoarce…. cei doi nu fac decat sa se tina de mana si sa priveasca zambind la acei copilasi care se jucau..Fara sa exagerez….sentimentul minunat al dragostei era atat de intens..incat nu.si mai aveau rostul cuvintele,sau pe scurt…cei doi nu si.au spus nimic o jumatate de ora cat au stat pe banca…emotiile sa fie? nu cred..sau poate simplul fapt..ca in ziua de azi….a purta o discutie….este un adevarat test:P.In cele din urma s.au urcat in masina si au plecat.

Si ca procesul observarii mele sa nu se sfarseasca..o doamna(s.o numim asa din respect,insa de cele mai multe ori nu multe persoane isi merita acest titlu) se aseaza pe o banca…foarte apropiata de noi….incat tinand cont ca era singura cu siguranta auzea tot ce vorbeam.Sarim peste asta…Eu si Ani….discutam despre ..ceva .La un moment dat spune ea “Miroase ciudat…un fel de amestec de mirosuri…petarde si/sau tigari” Eu:”da ..tamaie si/sau lumanari”(nu prea le am cu olfactivu’)..APoi intregul meu spectru vizual se concentreaza asupra unui singur lucru….tigara din mana femeii de alaturi….(care evident auzea ce spuneam)..si incep sa rad din senin..intai usor,apoi mai puternic….ca sa sfarsesc prinr.un ras isteric incat ma durea burta (la propriu)…

In secunda urmatoare Ani priveste in spatele ei(spre tigara cu pricina) incepe si ea sa rada…si…radem si radem si radem.. nu ne mai puteam opri..Se uita femeia ciudat la noi…..radem si mai tare…pana nu m.a ridicat de pe banca..aia..(.ca doar era de ajuns sa privesc acea nenorocita de tigara..ca sa izbucnesc si mai tare….) nu m.am putut opri….Nu stiu voi cum vedeti asta..(ultima oara cand am verificat inca nu puteam fi considerata nebuna),dar niciodata n.am ras mai mult si mai cu pofta din pricina unei tigari…si daca Ani n.ar fi specificat prezenta acelor mirosuri..nimic nu s.a fi intamplat..

Cam asta a fost ziua de azi…ma rog…o mica parte,plina de lucuri ciudate..si amuzante…:)

 

Inserare…

Intr-o amiaza de toamna ,intr-un spatiu arhaic ,un cherlait puternic si prelung tulbura linistea ce invaluie satul Accalmia .

Avantandu-se in lumea larga,strabatand pustiile ulite  ale satului  in care abia a poposit,avandu-se doar pe ea ,cu ideile marete ,cu onestitatea innascuta,cu fata blanda si zambitoare  ce poarta insa  amprenta unor adanci  suferinte ..asa …inarmata doar cu hrana necesara pentru cateva zile,cu o patura si un pulover vechi croit de raposata sa mama,si cu mult curaj  si speranta,Clara  paseste tacuta ,fara sa stie unde se afla,fara sa-si dea seama exact cat drum mai are de parcurs.Gandurile-i sunt departe…

O scena ii revine adesea in minte caci o face sa-si aminteasca sentimentul de fericire,de care sufletul sau de copil nu s-a bucurat prea mult.Isi aminteste cum focul palpaia ,iar ea isi privea mama ce ii  pregatea mancarea sa  preferata,era bucuroasa caci era ziua ei de nastere si se putea juca in voie cu buclele aurite ale fiintei la care tine foarte mult,ii putea povesti despre minunatele povesti pe care  le descoperea in fiecare zi…caci era tare incantata de unica sa carte  cu povesti pe care o pastra ca pe cea mai aleasa comoara.Astfel amintindu-si glasul duios al mamei sale,care si atunci cand devenea dojenitor isi pastra caldura si blandetea…o lacrima i se prelinse pe obraz…si revenind la realitate…vazandu-se singura ,intr-un spatiu necunoscut departe de ideea de a lua o gustare calda,de a dormi intr-un pat ,de a o revedea pe singura fiinta care  a avut grija de ea,in ciuda tuturor greutatilor,singura persoana care i-a oferit un zambet cald atunci cand parea trista ,care a iubit-o fara sa-i ceara nimic in schimb,desi ii era mama vitrega,incepu sa planga ,iar  impreuna cu aspectul dezolant al naturii (caci tin sa precizez,era  luna octombrie)…infatisau un peisaj demn de  compasiune .

Pasii o purtau in continuare pe ulitele  prafuite in timp ce inserarea se aseza netulburata peste satul pe jumatate amortit.In cele din urma fetita noastra se hotari sa-si caute un culcus caci se simtea istovita .Astfel cauta un loc mai ferit de vant si de privirile curiosilor ,isi intinse paturica in care se ghemui cu totul,si  cuprinsa de fiorii transmisi de pamantul reavan,incepu o lupta cu frigul ce-i patrundea parca in suflet taindu-i rasuflarea,dar ea nu se lasa invinsa desi tremura  cu toata fiinta ; desi trupul firav al copilei nu era pregatit sa suporte cruzimea in care natura o imbratisa cu bratele-i deschise,micuta faptura indraznea sa lupte ,sa incerce sa supravietuiasca caci spera ca va sosi si clipa in care  isi va gasi bunicul si va putea duce din nou  o viata normala.In cele din urma senzatia acuta de frig se transforma in amorteala,insa una placuta ; un somn dulce ii deschidea acum taramuri de vis,imaginea mamei sale ii domina mintea,sufletul parea ca-si gasise linistea in bratele suave ale  mamei  …Nu-si mai putea dori nimic.

Soarele se iveste usor,fara sa se grabeasca.Pare o zi iesita din temporalitate, in care  evenimentele nu vor sa se desfasoare,iar clipele nu vor sa se scurga .Trecatorii se indreapta agale spre targul din apropiere(caci era intr-o zi de sambata cand se infaptuiau  astfel de trocuri).Timpul isi urmeaza cursul sau inexorabil…

 

O umbra ratacita se plimba in noapte!

Ma plimb usor pe o raza de speranta si incerc sa cuprind universul.Ma incearca un sentiment de melancolie ,suspin,astept…Gandurile imi zboara nestingherite…pana cand….vraja noptii se destrama…Un soare mic se iveste fricos la orizont ….ma trezesc….incerc sa’mi reiau activitatile cotidiene,dar nu…nu pot pentru a n-a oara  nu pot:)….As vrea sa ma desprind de tot …sa ma metamorfozez, sa fiu o stea,sa plutesc,sa zbor,sa ma ridic.Dar nu..eu stau si astept aici ,in tacere…Viata…as vrea sa’i cuprind intelesul , sa’i simt rostul,sa’i stiu subtilitatile….Incerc sa’mi revin,dar am nevoie de o idee ,de un vis de care sa ma agat,trebuie sa renunt ..trebuie sa reincep,trebuie!.Suficient…

 

O incercare de “About Me”

Nu obisnuiesc sa vorbesc prea mult despre mine,fiindca prefer sa-i las pe altii sa faca asta,desi stiu ca de multe ori parerile lor nu reflecta adevarata mea personalitate.

Voi face totusi un mic efort si voi incerca o autocaracterizare succinta.

Ei bine ma consider o fata simpla cu dorinte mari ce aspira la un viitor stralucit .Imi place lectura ,imi place muzica care-ti desfata simturile,imi plac plimbarile,filmele frumoase.Imi place sa observ oamenii, sa-i etichetez,imi plac prietenii adevarati alaturi de care poi avea discutii interesante .Imi plac persoanele inteligente ,care imi starnesc dorinta de a-mi depasi limitele ,de a incerca mai mult,de  a nu spune “asta e”.

Desi incerc sa nu ma consider asa,totusi sunt o persoana preponderent pesimista,insa atunci cand accese de pesimism ma cuprind incerc sa nu ma complac in starea in care ma aflu fiindca stiu ca viata este mai frumoasa atunci cand e  privita cu speranta  si  insotita de un zambet.

Nu mai stiu ce sa spun,nici macar nu-mi place descrierea facuta,dar sunt total lipsita de inspiratie.Oricum cei care ma cunosc pot consimti la spusele mele ,chiar daca sunt  total lipsite de plasticitate.

 

Viata

Un gand ratacit isi face loc in mintea mea…Nu stiu ce cauta si de ce ma chinuie…Stiu numai ca uneori simt ca unele ganduri ma sufoca..nu mai pot respira in voie ,nu mai pot simti ,nu mai pot gandi…Si toate astea fiindca ma gandesc prea mult la viata,la ceea ce inseamna ea,la ceea ce se vrea de la mine ,la ceea ce vreau eu de la mine…

Uneori idei contradictorii imi tulbura linistea oferindu-mi “minunatul” sentiment de slabiciune ,ezitare ,nehotarare.Alteori ma cuprinde inflacararea unei noi idei ,care pare sa atinga gradul absolut de entuziasm atunci cand e conceputa,insa odata cu realizarea unei analize minutioase,acea idée,acel impuls se transforma usor intr-o utopie,verigile slabe ale acesteia ivindu-se una cate una asa cum ciupercutele apar dupa ploaie .

Ceea ce stiu insa este ca la unele intrebari fiecare isi ofera propriile raspunsuri ,si in functie de acestea isi construiesc un fundament,o baza pe care isi cladesc propria imagine despre viata,despre lume,despre semeni,despre univers…Insa uneori din teama de a raspunde gresit la aceste intrebari riscam sa ne pierdem in detalii,incercand sa aflam despre cum sa traim in loc sa facem asta natural.(Sau cel putin asta simt uneori ca mi se intampla mie).

Oricum ar fi,viata e complexa si complicata ,sau poate ca e simpla ,insa noi preferam sa ne complicam .Nu stiu.Probabil ca cea de-a doua varianta!

Punct.

 

Viata e frumoasa!

Ei bine,titlul pe care l-am ales pentru acest post este titlul celui mai frumos film pe care l-am vazut pana acum. E un film italian( “La Vita e bella”) cu o poveste impresionanta ,un film la sfarsitul caruia poti spune ca ai ras in hohote,dar ca ai si plans.Un film complex care impresioneaza prin insufletirea pe care o demonstreaza personajul principal in ceea ce inseamna “a-si trai viata” ,desi situatia in care se afla este una dramatica.Il recomand cu placere tuturor amatorilor de filme bune.

Vizionare placuta!

 

Nr 23

Un film captivant ..care te chinuie putin..fiindca in mod evident vrei sa intelegi ce se petrece..insa ,din pacate,nu-ti vei da seama decat in final..Vizionare placuta!

 

2012,o noua era?

Potrivit mayasilor, anul 2012  va fi sfarsitul lumii,  momentul in care  adevarul ne va fi revelat…Nu stiu cate adevaruri sunt cuprinse in toata aceasta dezbatere despre sfarsit ,despre timpul care va ajunge la zero ,despre ADN -ul reprogramat ,insa schimbarile referitoare la clima sunt vizibile si de asemenea este unica afirmatie pe care nu o consider nefondata.Sunt foarte multe teorii, si multi dintre cei care se ocupa de aceasta problema au descoperit analogii intre evenimentele istorice petrecute si calendarul mayas ,reprezentativ fiind atentatul de la 11 septembrie …in fine nu are rost sa va precizez chestii pe care,probabil(mai mult ca sigur)..se pot gasi cu un search pe google….Ceea ce cred eu este ca daca incercam sa gasim asemanari,coincidente,sa asociem diferite evenimente,lucruri,putem gasi..,insa oare deosebirile …si nepotrivirile intre ceea ce s-a petrecut in istorie si calendarul mayasilor…de ce nu sunt luate in seama?In fine,daca lumea se va sfarsi si vom avea parte de judecata suprema …daca vom patrunde intr-o alta era ..daca ne vom mai intalni aici….vom mai vorbi atunci…ne auzim peste 3 ani..pana atunci …Ei bine,dar tu?:D Tu ce crezi?

 

Creationism sau evolutionism?

O intrebare la care fiecare dintre noi are propriul raspuns sau incearca sa-si dea seama care-i adevarul ,lucru ce este suficient de greu deoarece asa  cum este posibil ca evolutionismul sa poata fi tagaduit datorita faptului ca nimeni nu a vazut acest lucru(desi pare-se ca acest lucru a fost studiat si demonstrat),tot atat de posibil este ca Dumnezeu sa nu existe ,afirmatie contradictorie cu biblia .
Eu consider ca fiecare are dreptul sa creada ce vrea ;sunt teorii conform carora noi suntem doar o creatie a unor forme de viata mult evoluate noua ,asa numitii extraterestrii,care  dirijeaza actiunile noastre.
Parerea mea este ca intr-adevar am fost creati de dumnezeu ,insa sunt reticenta in ceea ce priveste unele referiri ale religiei ortodoxe si aici ma refer la invataturile despre mantuire ,bunatate ,facerea de fapte bune care vor fi rasplatite in viata de apoi etc,si in sfarsit nu cred ca trebuie tratate ca “litera de lege” toate aceste invataturi religioase,fiindca viata este asa cum ne-o facem si in noi consta daca vom avea o viata implinita si fericita ,ci nu trebuie sa asteptam miracole si binecuvantari dumnezeiesti.Sa nu se inteleaga ca accept imoralitatea,nedreptatea,asupririle ,cazurile de suicid etc )
Concluzia nu prea este o concluzie caci totul este relativ ,iar uneori chiar si rezlutatele stiintifice sub puse sub semnul intrebarii!Dar tu?Tu ce crezi?

 

Impotriva destinului

Ingandurata si visatoare,Romina se plimba tacuta pe aleile inca pustii ale parcului sub adierea grabita a vantului.Soarele saruta pamantul cu razele-i caldute,pasarelele ciripesc vesele,mireasma imbietoare a florilor strabate intreg vazduhul. Numai ea pare sa nu observe nimic in jurul sau.Se aseaza pe marginea lacului din centrul parcului ramanand cu privirea pierduta in zare.Era atat de abatuta si melancolica,incat nu simti prezenta lui Mihai in preajma-i.Tresari cand acesta ii cuprinse incet umarul .Chiar si acum parca inca persista intr-o stare de reverie,este pierduta pe aripi de poveste ,intr-un univers tainic pe care-l absoarbe cu gandul si din care nu vrea sa se desprinda.

-Romina,asa-i ca e superb?grai Mihai cu vocea-i tremuranda ,insa incercand cu toata sfortarea sa para puternic desi impactul revederii era urias.

-Ce?A,da! Este .O,tu,chiar tu ,Mihai!aproape tipa si se arunca in bratele lui Mihai entuziasmata..Mi-este dor de dezbaterile noastre din mansarda,de sfaturile tale,de sprijinul tau chiar si de iesirile tale nepotrivite ,lasa ea sa-i scape un suras melancolic.

Mihai o privea lung amintindu-si probabil si el numeroasele nopti pierdute la gura sobei pe taramuri de poezie ,cand inimile lor tresaltau de impulsuri frenetice ,cand evocau amintiri si radeau de faptele lor de peste zi ,cand isi citeau cu voluptate unul altuia creatiile comentand si retusand pe alocuri .Serile in care beau ceai si ascultau concertul desavarsit al noptii,acele seri de neuitat…acelea .

-Draga mea ,dar unde ti-e avantul juvenil ,unde ti-e sclipirea din ochii tai patrunzatori ,unde au disparut dorintele tale imposibile dar pe care tu le faceai sa para realizabile .Unde e prietena mea care nu contenea sa ma rasfete si sa ma inveseleasca ,cea plina de entuziasm si de voie buna?Nu te mai regasesc Romi!

-Ah,Mihai! si o lacrima se prelinse usor pe obrazu-i cald.

-Ce te apasa Romi?

-Ce ma apasa…ingana ea fara vlaga..

-Esti palida ,ai febra .Ce e cu tine?spuse el aproape strigand incat un mosneag ce trecea pe langa ei intoarse capul curios .Liniste monumentala.Amandoi pareau absorbiti de ganduri .Ea privea tacuta cand lacul,cand putinii trecatori ce-si faceau plimbarea de dimineata ,dar cel mai adesea il privea pe el. -Cine te-a adus in starea asta ,draga mea?Ah!,si-i saruta obrajii pe care inca se simteau lacrimile .

-Mihai !striga ea.De ce ai plecat ,de ce m-ai parasit?Te-am asteptat atata !!Nu ai inteles nimic ,nimic !striga ea indurerata.Pleaca !!Nu mai vreau sa mai vii niciodata.

-Romi,sunt aici ,m-am intors ,o sa ne bucuram in continuare de seri pline de poezie ,te voi invata sa canti la chitara,iti doreai atat de mult,am luat lectii…Vom merge impreuna la cenacluri literare si ne vom implini visul nostru din tinerete ,spuse el cu franchete.

-Nu mai este timp,tu n-ai stiut,eu nu ti-am spus,dar eu, eu ,eu te-am iubit Mihai, tu ai fost cel pentru care voiam sa infrang totul chiar si cancerul care …

-Ce?De ce nu mi-ai spus?Romina?O stranse in brate cu putere si planse ,crezand si sperand ca este un cosmar care se va sfarsi .,insa ea se stinse in bratele sale asa cum visase dintotdeauna.

-Romi,si eu te-am iubit!si o stranse si mai tare in brate pentru ultima oara.De ce? De ce ,doamne mi-ai luat-o pe unica femeie la care am tinut vreodata?si se ridica zdrobit ,cu gandul la ea …